Șase trasee, două zile, o singură listă de echipă
Pe scurt
1,000
alergători pe șase trasee
100
voluntari recrutați și instruiți
6
trasee desfășurate în două zile
1
listă din care a lucrat toată lumea
Urme pe Play pune șase trasee pe munte în două zile. O mie de alergători pornesc, termină și coboară înapoi — iar singurul motiv pentru care asta pare calm din afară sunt cei o sută de oameni care stau la intersecții, la punctele de apă și la arcul de sosire.
Clubul Montan Sibiu organizează curse în acești munți de ani buni, și ani buni echipa a fost ținută laolaltă așa cum o țin majoritatea cluburilor: un formular de înscriere care vărsa totul într-un spreadsheet, un al doilea tabel cu cine chiar venea, un grup de WhatsApp per traseu și memoria unui singur om ca index al tuturor.
A funcționat, în sensul că cursa a avut loc de fiecare dată. Dar șase trasee în două zile înseamnă ture care se suprapun, arbitri care lucrează sâmbăta și vor duminica liberă, și oameni al căror „da” din primăvară nu se transformă niciodată într-o persoană pe munte. Cineva trebuia să țină toate astea în cap, și acel cineva trebuia în același timp să conducă și cursa.
Un formular, șase trasee
Prima mișcare a fost mică: un singur formular de aplicare pentru tot evenimentul, cu cele cinci întrebări care chiar decid unde poate sta cineva — în ce zi sau zile e liber, dacă a mai lucrat la un punct de munte, ce limbi vorbește, dacă are mașină și ce mărime de tricou poartă. Aplicațiile au venit constant; nimeni nu a mai rescris un nume.
Selecția a încetat să mai fie un proiect de arheologie. Voluntarii care reveneau apăreau ca voluntari care revin, cu punctul la care au lucrat ediția trecută lipit de numele lor — așa că oamenii care știau deja o intersecție s-au întors la ea, iar clubul și-a îndreptat atenția spre cei noi.
Unde erau golurile, la vedere
Punctele au devenit coloane, voluntarii carduri, iar cele două zile de cursă au stat una lângă alta. Partea utilă nu a fost trasul cu mouse-ul — ci faptul că o tură subțire nu se mai putea ascunde. Cu șase trasee care se suprapun, panoul arăta exact ce ore de duminică erau acoperite de doi oameni în loc de patru, destul de devreme ca să se poată face ceva.
Briefingurile, documentele și consimțămintele au mers împreună cu alocarea, în loc să alerge după ea. Fiecare voluntar a deschis o singură pagină: punctul lui, traseul lui, tura lui, cine o conduce, ce face când sosește un alergător rănit. Nu s-a printat nimic, și nimeni nu a trebuit să citească 24 de pagini ca să-și găsească propriul rând.
O sută de voluntari nu e o listă. Sunt o sută de oameni care trebuie să știe, fiecare, unde să stea și de ce. Asta e partea pe care bibde ne-a luat-o de pe umeri.
Înainte
- Două spreadsheet-uri și memoria unui singur om
- Un grup de WhatsApp per traseu drept evidență
- Un manual lung trimis tuturor celor 100 de oameni
- Documente printate, semnate, scanate, urmărite
- Turele subțiri de duminică descoperite duminica
După
- O singură listă de aplicanți pentru toate cele șase trasee
- Un fir de discuție per punct, cu căutare
- Un briefing de o pagină per rol, per tură
- Ambele zile de cursă vizibile una lângă alta
- Prezență în timp real, așa că golurile au fost numite devreme
Ediția următoare pornește pe jumătate construită
Certificatele și orele înregistrate au plecat după weekend, cu un scurt formular de feedback atașat. Răspunsurile sunt briefingul ediției următoare: ce puncte au avut prea mulți oameni, ce începuturi de tură nu au avut rost, ce intersecție are nevoie de doi oameni în loc de unul.
Asta e partea pe care Răzvan o pomenește prima. Cei o sută de oameni care au lucrat la Urme pe Play 2026 sunt tot acolo, cu punctele și orele lor lângă nume — așa că ediția următoare nu începe cu o foaie goală și un semn de întrebare.
Răzvan Morariu
Președinte, Clubul Montan Sibiu
Răzvan conduce clubul care pune Urme pe Play pe munții din jurul Sibiului: șase trasee, două zile, o mie de alergători și cei o sută de voluntari care fac totul posibil.